Un notar a acționat în judecată Ministerului Justiţiei şi Guvernul, considerând că notarii nu se încadrează în categoria organelor de stat împuternicite special prin Legea taxei de stat de a percepe taxa de stat de la persoanele fizice şi juridice, în ale căror interese sunt îndeplinite acte notariale, scrie bizlaw.md.

Printre altele, reclamanta a invocat denaturarea profesiei din cauza faptului că atunci când se percep de la solicitanți actelor notariale bani, în care se includ atât plata notarială, cât şi taxa de stat, mărimea plăţilor se percepe de solicitant ca plată făcută integral notarului, iar în societate s-a statornicit opinia banilor grei încasaţi de notar.

În cadrul acțiunii, notarul a contestat Modelele girurilor de autentificare şi a certificatelor notariale, Registrul actelor notariale și Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale şi completare a registrelor notariale, aprobate de Ministerul Justiției prin Ordine și a solicitat:

  • dispunerea anulării sintagmei ”s-a încasat taxa de stat lei” din Modelele girurilor de autentificare şi a certificatelor notariale;
  • dispunerea anulării rubricii 6 «Taxa de stat» din Registrul actelor notariale care urmează a fi completat de notari;
  • dispunerea anulării în privința notarilor a propoziţiei: «în rubrica a 6-a se indică cu cifre mărimea taxei de stat», din pct. 29 a Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale şi completare a registrelor notariale.

Reclamanta a invocat încălcarea mai multor drepturi a persoanei fizice care exercită activitate de notar prin aprobarea de către minister a acestor acte, și anume:

  • dreptul de a exercita activitatea de notar în condiţiile legii şi conform jurământului depus, obligând spre exercitarea atribuţiilor contrar legii, fiind adus atingere inclusiv principiul independenţei şi imparţialităţii notarului.
  • pentru executarea cerințelor actelor normative, acțiunile reclamantei privind perceperea taxei de stat de la solicitanţii actelor notariale prin: (i) calcularea şi indicarea în registrul actelor notariale şi în girul notarial a cuntumului taxei de stat pentru actele instrumentate; (ii) colectarea banilor în numerar de la solicitanţii actelor notariale; (iii) vărsarea banilor colectaţi la bugetul de stat, sunt contrare:

– Legii taxei de stat nr. 1216-XII din 03 decembrie 1992, art.1, care prevede că taxa de stat este suma percepută de către organele de stat, notarul ne fiind organ de stat;

– Legii nr. 69 din 14 aprilie 2016 cu privire la organizarea activităţii notarilor, care la art. 38 lit. a) prevede că, pentru actele şi acţiunile îndeplinite de notar taxa de stat se achită, în cazurile prevăzute de lege.

– Codului fiscal, care la art.1 alin.(2), art.6 alin. (4) şi (5), art.7 alin. (1), prevede că pentru a putea fi percepute taxele, ele trebuie să se regăsească în Codul fiscal.

– Legii contabilităţii şi raportării financiare nr. 287 din 15 decembrie 2017, art. 6, principiilor contabilităţii, care prevăd că toate mijloacele financiare intrate în entitate trebuie reflectate în documentele de contabilitate şi raportate către organele de raportare. Taxa de stat neaparținând notarului nu se contabilizează.

  • dreptul reclamantei de a primi remuneraţia muncii, plata notarială, care după deducerea cheltuielilor aferente activităţii de notar a reclamantei devine proprietatea ultimei. Vărsarea banilor de către reclamantă la bugetul de stat impune cheltuieli suplimentare:

în bani, (i) prin achitarea comisionul bancar de la 2,5 lei până la 10 lei pentru o chitanţă, care în an constituie cifra de circa 2700 lei. Sumă de bani, care pe de o parte nu poate fi percepută de la solicitanţii actului notarial, iar pe de altă parte fiind achitată de notar din bani proprii, nu poate fi dedusă la cheltuieli, în virtutea faptului că plata se face de notar pentru solicitantul actului notarial şi din banii acestuia, dar nu pentru sine însuşi, astfel cheltuielile aferente vărsării taxei de stat la buget nu pot fi deduse; (ii) – achitarea salariului personalului angajat pentru timpul de muncă de la 40 până la 60 minute zilnic, petrecute în bancă pentru a vărsa taxa de stat.

în timp, care la fel poate fi evaluat în bani, chiar daca plăţile se varsă la buget nemijlocit de notar. Nu este o noutate, că notarul exercită activitatea personal şi dacă el este plecat la bancă pentru achitarea taxei de stat, în acest interval de timp, este în imposibilitate dc a-şi exercita activitatea, în acelaşi timp fiind obligat să achite plăţile aferente întreţinerii biroului şi personalului, etc.

  • Dreptul reclamantei de a-i fi percepută în societate profesia fară denaturare. Atunci când reclamanta percepe de la solicitatul actului notarial banii, în care se include atît plata notarială cât şi taxa de stat, mărimea plăţilor se percepe de solicitant ca plată făcută integral notarului, iată de ce în societate s-a statornicit opinia banilor grei încasaţi de notar.

Notarul a invocat că actele normative contestate încalcă şi un interes public garantat de Constituţie, dreptul la proprietate, iar perceperea de către notari a taxei de stat pentru a fi vărsată la buget reprezintă o ingerinţă în dreptul de proprietate al solicitanţilor actelor notariale.

Reclamanta a menționat că formulând cerinţele din cererea de chemare în judecată nu a solicitat instanţei efectuarea controlului oportunităţii actelor administrative contestate, dar controlul asupra exercitării de către Ministerul Justiţiei a dreptului discreţionar, care nu poate fi în contradicţie cu principiul legalităţii. La emiterea actului administrativ cu caracter normativ, Ministerul Justiţiei urma să acţioneze în aşa fel încât actul normativ adoptat să fie just, conform scopului urmărit şi finalităţii legii.

Reclamanta a indicat că este incontestabil că legiuitorul a lăsat la discreţia Ministerului Justiţiei dreptul de a stabili conţinutul textului actului normativ, însă acest drept de discreţie nu este absolut, el nu putea fi exercitat voluntar şi abuziv, ci doar în limitele cadrului normativ existent. În prezenţa normei imperative care prevede clar şi univoc cine sânt subiecţii înreptăţiţi pentru perceperea taxei de stat, Ministerul Justiţiei dispunând încasarea taxei de stat de către notarii nebugetari, a dus la eroarea de drept, ce nu priveşte oportunitatea, ci legalitatea actului administrativ cu caracter normativ contestat. Ministerul Justiţiei nu a luat în considerare toate faptele relevante ale cazului, nu a respectat limitele legale ale dreptului discreţionar şi nu şi-a exercitat dreptul discreţionar conform scopului acordat prin lege.

Reclamanta a relatat că Ministerul Justiţiei are atât obligaţii pozitive de a adopta, cât şi obligaţii negative de a se abţine de la adoptarea actelor normative contrare legii.

Prima instanță a strămutat după competență cauza civilă la Curtea de Apel Chișinău, indicând despre lipsa competenței materiale la examinarea cauzei date.

Ulterior, instanța de apel a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de notar.

În urma recursului depus de reclamantă, cauza a ajuns la Curtea Supremă de Justiție care a respins recursul pe motiv că nu a fost motivat, ar reclamanta nu a evidențiat memoriul ilegalității și netemeiniciei hotărârii recurate, limitându-se doar la manifestarea dezacordului față de soluția pronunțată în fond.